A fost razboi.Ecoul lui perfid si-acum mai suna. S-au stins lumini in zveltul haos al poporului. Vedeam doar cum vintul otravea aerul cu mirosul lui. Suntem responsabili de fiecare gind firesc. Sunt eu, acea care striga ajutor . O asteptare disperata ma invaluie. Un dor flegmatic ma cauta. M-am adincit in bezna amintirilor false. Ma trezesc in dimineti neincepute unde luna inca cade peste palida mea fata. In dimineti singuratice unde ma critica mii de priviri metalice. Cad in prapastia singuratatii si impreuna cu mine se prabusesc miile stele din ochii celor dragi. Exist. Vad fapte tulbure pe fata mea asudata. Si un fior tragic ma cuprinde. E rece. Nu s-a gasit nici o flacara putina sa ma incalzasca de ura si napasare. O frica nemotivata de lume si de zile se misca haotic inlauntrul meu. Acel miros de iarba cosita, acel gust fraged de cais, acel amar fum de tigara ce se zbate in iluzii. Absurd. Visez un amestec de sentimente moarte . Zboara palide uitate in ochii umezi…orbi. Cred! In intuneric! Astazi speranta va muri singura si chipul meu smerit va muri odata cu ea. Tremuratoarea respiratie, ritmul pustiu al inimii.Pe ochii mei lasa-voi sa cada grele pleoapele mele, intr-o lacrima tacuta, dar simtita din plin. Mi-ai ramas doar tu. O melodie mihnita gratios asternuta pe marginea glasului meu.Aceasta ninsoare neintrerupta imi aduce aminte de clipele reci, blestemate , ce se topeau in ochii mei imprastiati. Te caut.Caut parfumul tau dezmierdator. Esti o pedeapsa cumplita , o patima crescinda. Adu-mi iarasi ploaia argintie a razelor de luna plina.Esti tu…singuratate.Te-astept din toamna blestemata . Acum o umbra melancolica se apleaca spre obrajii mei. Un urlet ragusit te cheama, te doreste. Un zbor de ginduri copleseste mintea mea copilaroasa. Eu zbor spre tine, spre cintul tau. Asteapta-ma singuratate!
Estu tu …singuratate
Sufletul meu te doreste,
Te-astept din toamna blestemata
Sufletul meu te doreste,
Te-astept din toamna blestemata
Ca dorul rau ma copleseste.
Te cheama glasul ragusit,
Te cheama trista melodie,
A fost un gind absurd, cumplit
A fost o scurta nebunie.
Ai devenit un soare-al meu
Ai devenit tu a mea luna
Si in al tomanei apogeu,
Al tau clopot ,falnic suna
Te impletesti orgolios
Cu visul meu bolnav,
Se scurge-n singe dureros,
Acel ecou duios, firav.
In zborul tau naiv, sublim,
Ajungi la pasari calatoare
Ajungi la cerul lor senin,
La raze ,mult fermecatoare
Te voi legana salbatic...
Unde esti ascunsa?
Pe scena teatrului tomnatic?
Pe scena lui adinc ajunsa?
Sarut a ta frunte galbuie,
Sarut , obrazul aburit
La gust- amarnica gutuie
Din nou, din nou dorit.
Te-astept in noaptea disperata,
Patata tainic de iluzii
Te-astept duios, singuratate
Patata de amar pe buze.
Astept raspuns... sau razbunare?
Astept razboi ...sau astept pace?
Dar nu-mi mai vine alinare
Raspunsul meu etern... tot tace
Patrunzi in mine, eu te simt,
Patrunzi in vene si in singe,
Ti-aud pasii venind
Singuratate... nu mai plinge.
