"Sub nisipul din pustie, cufundat e un popor"

Si ce daca e pustiu. Pustiul vindeca trairile , opreste emotiile...Plaminii se umplu cu aer uscat. Pustiu. Arsita si colb. Amarul secetei e ca cafeaua , care poate fi si dulce in zilele bune.Pustiu cufundat in pustiu. Acolo s-a si ingropat dorinta efemara de a ajunge la cerul albastru.
  Te inconjoara furtuna care nu-ti lasa timp de a iubi...si ti-e frica...iar cind ti-ai invins teama , frica te-a inghitit din nou. Ametesti in singuratatea goanei nebune.

 Si eu ...sint inca acolo, prizoniera in ochiul furtunei...si iarasi e pustiu. Am pus toate gindurile intr-o cutiuta de catifea si am lasat-o la dejunul Saharei.Pasul absent.Pur si simplu stau vinturata de nisipuri, ma usuc, ma pierd in lumina zilelor. In intunericul noptii ma inchid intr-un castel de ghiata sperind ca vintul sa nu spulbere amintirile ce-mi tin talpile pe pietricelele de nisip.