Au un minut decind au vazut lumina zilei

Se nasc goi si cruzi, cu pielea ca coaja unui cais tomnatic. Se coc la caldura dragostei si a sperantei. Ii ating suflete naive si inimi seci pe cind ei au ochii puri si transparenti.Nu sunt incarcati de amintiri bolnave, de sentimente naprasnice. Nu se prabusesc in doruri flaminde si ruginite . Si n-are importanta , s-au nascut in cafeniul toamnei , sau in gheata iernii, sau in verdele crud al verii, sau in straveziul primaverii ,ei vad doar zbuciumul realitatii, si vad acea pata de negru pe albul imaculat. Nu au cazut in prapastia dezumanizarii .Nu se incilcesc in radacinile cumplite ale haosului omenesc.Ei vad ceea ce vad, simt ceea ce simt. Pe buzele lor pitici nicidecum nu citesti un zimbet intre doaua suspine. Fara durere, fara disperare, fara lacrimi de tristete. Ei simt doar parfumul sinului palid. Si doar un racnet mic al unui suflet ce va cuprinde lumi!