Nu uita! Suntem actori pe scena teatrului perfid.
Nu uita! Suntem perechea potrivita de alb-negru , negru-alb.
Eu -raza, tu-apus. Pierduta prin nenumarate umbre , am ajuns la umbra sufletului, si-am hranit-o cu amintiri. Ochii lui in ochii mei. Sunt pasarea ce se ascunde in visele ce ratacesc pe strazi. Odata ce am incercat zborul, am pasit pentru toteauna pe pamint cu ochii ridicati spre cer, acolo unde am fost si voi dori mereu sa ma intorc. Zilele par de plumb, tot ce mai stiu e ca, dincolo de nori, cerul inca e albastru. Dar el...il cheama ritmul pustiu al inimii, il cheama ura si nepasarea. Din plinsul lui, sa-u desprins petale de nisip. Le-am strins una cite una, sa le astern in cale, sub urme de talpi sa se imprastie. Stropi de ploaie ce-l orbesc cauta sa zboare. S-a impiedicat, si-a murdarit chipul in noroi, mizerie, scrum, jumatati de frunze verzi si rupte. Si-a ridicat ochii si a zimbit, i s-a miscat in coltul chipului visul cel de ieri. S-a lovit. Doare. S-a disperat... si-a pierdut enigma. Imi caut curcubeul , imi caut locul, cerul, inima , zimbetul. Caut fericirea in aroma unei cafele amarui, era si dulce , in zilele bune. Imi las niste clipe sa toarca intunericul, pentru toate plecarile din mine.
Si eu, si el... ne vom impleti gratios cu speranta . Zboara palide, uitate in ochii umezi, blestematele sentimente. E toamna-n suflet, umbra lui se-aseaza...pe chipul meu. Si am sa fiu tacere.
Комментариев нет:
Отправить комментарий